Istoric

Ferma noastră din satul Vărsături din Târgu-Jiu a fost reînfiițată în 2005 după o pauză de 57 de ani.

casa2 Frații Ion și Vasile Drăgoescu au deținut in satul Vărsături multe hectare de pământ încă înainte de începutul secolului al XIX-lea, punând bazele unei ferme complexe, care se ocupa atât cu creșterea animalelor și cu producția de legume și fructe cât și cu cultivarea de cereale. Pe lângă toate acestea se ocupau și cu creșterea viermilor de mătase, viticultura și apicultura.

Familia Drăgoescu a contribuit in anii 1930 cu importante sume de bani la ctitoriile a două biserici în Târgu-Jiu. Una în centrul orașului, vizavi de palatul administrativ al orașului, biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel și a bisericii Sf. Dumitru din satul Vărsături care este și hramul satului, sărbătorit și acum de toți sătenii.

Familia Drăgoescu a simțit întotdeauna ca obligația lor morală să ajute și să sprijine oamenii nevoiași din sat, sprijinindu-i cum au putut. Multe perechi de tineri au avut ca nași la căsătorie pe familia Drăgoescu, mulți copii au fost botezați de ei. Fiecare dintre aceștia primind lucruri sau bani pentru întemeierea tinerei familii. Angajații lor erau tratați întotdeauna cu respect. Bătrânii satului își aminteau întotdeauna cu mare respect de străbunicii noștri. De ajutorul oferit de ei sătenilor, de petrecerile organizate de hramul satului atunci când recolta câmpurilor era depusă în hambar și vinul din butoaie încetase să fiarbă, de colindele de Crăciun și Anul Nou când tot satul venea la moșie să sărbătorească cu boierii.

În jurul anilor 1920 a fost construit conacul familiei in stil local oltenesc-brâncovenesc, păstrânduse totodată vechile case bătrânești. Acestea din urmă au fost demolate în timpul perioadei comuniste.

După terminarea războiului o jumătate din pământurile familiei au fost prin lege împărțite văduvelor și orfanilor de război. Astfel a luat ființă Str. Petrești, de-a lungul căreia au fost construite multe gospodării.

Ion I. Drăgoescu, unul din băieții lui Ionel Drăgoescu, bătrânul boier, care după moartea tatălui preluase răspunderea fermei și a angajaților ei, avocat de meserie și secretarul lui Tătărăscu, se hotărâse să vândă la rândul lui o parte din pământurile moștenite pentru a pune ferma din nou pe picioare, care în timpul războiului avusese de suferit.

Viziunile lui moderne au ridicat ferma din nou la un stadiu ridicat. Astfel a construit cu ajutorul meșteșugarilor din regiune 50 de stupi după metoda americană, a dezvoltat producția de viermi de mătase, a îmbunătățit vița de vie care se afla pe câteva hectare de pământ și a pus bazele fermei de legume pe o suprafață de două hectare. În acest sens a construit o fântână mare pentru extragerea apei, acționată de două animale de tracțiune.

Principalul beneficiar al fermei era Sanatoriul de boli tuberculoase de la Dobrița, astfel încât moșia începuse să se pună la punct din punct de vedere economic.

Din păcate, în iunie 1948 prin hotărârea partid comunist, moșia, casele și tot ce aparținea familiei Drăgoescu au fost naționalizate. Avocatul Ion I. Drăgoescu încetând subit din viață, scurt înainte de naționalizare nu a mai trebuit să fie pus în fața faptului de a fi deportat. Familia lui, soția Matilda si cei doi copii Liana-Mihaela si Vasile-Dan primind domiciliu forțat în apropierea orașului. Neavând permisiunea de a părăsi camera în care erau forțați să trăiască, nici dreptul la muncă, bunurile avute fuseseră confiscate, au trăit din mila oamenilor pe care familia lor îi ajutaseră înainte de schimbarea politică din țară, până când au putut singuri să se întrețină.

După 52 de ani, timp în care familiei îi fusese interzis să se mai apropie de fosta lor reședință au reușit după căderea comunismului să-și recupereze conacul și pământul.

Pentru a doua oară în istoria familiei, copiii lui Ionel Drăgoescu, Liana-Mihaela și Vasile-Dan au fost obligați să vândă multe hectare din pământurile moșiei pentru a putea aduce conacul la nivelul de a putea fi din nou locuit. Înafară de pereți nu mai era nimic. Nu exista curent, apă, gaz, canalizare sau telefon. După ani de zile s-a reușit reabilitarea conacului, spre mândria familiei.

Vasile-Dan Drăgoescu a avut aceeași viziune ca și tatăl lui înainte și, și-a dorit să realizeze pe pământul rămas, conform tradiției familiei, o fermă de legume modernă cu tehnologii noi. Acest vis l-a îndeplinit. Zece ani de zile a luptat cu autoritățile pentru redobândirea pământurilor, pentru cadastru, acte notariale ș.a.m.d. Ceea ce a fost pierdut într-o singură oră și 50 de ani de suferință a mai avut nevoie pentru punerea în proprietate de alți ani de chin și cheltuieli nejustificate.

Pe pământurile familiei s-au cultivat grâu și porumb. Au fost cumpărate tractoare, pluguri, o combină de recoltat grâu și o culegătoare de porumb. S-a construit un hambar nou pentru depozitarea recoltei. Pentru udarea grădinii a fost forat un puț nou, s-a construit un rezervor de 10000 de litri de apă și un sistem de irigare. O mare investiție a fost alocată construcțiilor de sere cu sistem de încălzire pe timpul iernii pentru producerea de răsaduri de legume și flori.

După șase ani de muncă, d-l Vasile-Dan Drăgoescu a transmis ferma copiilor și nepoților lui, deoarece o boală necruțătoare îl atinsese. A fost cu inima împăcată și cu încrederea că urmașii lui vor susține și dezvolta încontinuare idea lui.

A încetat din viață pe 27 decembrie 2012.

Ferma are în moment 3 angajați, directorul agricol ing. Dumitru Gheorghe fiind absolvent al Facultății de horticultură din Craiova se ocupă cu organizarea muncii, însămânțarea, creșterea plantelor și a florilor și cu vânzările produselor fermei. Managerul fermei Alexandru Gheorghe este absolvent al facultății ASE din Timișoara. Preocuparea lui este rentabilizarea fermei și planificarea culturilor pentru o eficientizare mai mare a suprafețelor solariilor, unde culturile sunt mai bine protejate de intemperii și dăunători. Lucrătorii fermei sunt oameni harnici, de încredere și pricepuți la muncile câmpului.